În județul Teleorman, a te îmbolnăvi grav înseamnă, de multe ori, a-ți juca ultima carte. Un accident vascular cerebral sau un infarct nu mai sunt doar urgențe medicale, ci adevărate sentințe. Dacă nu prinzi prima ambulanță spre București, șansele de supraviețuire scad dramatic.
Un reportaj realizat de Observator, cu cameră ascunsă și cameră la vedere, dezvăluie o realitate dureroasă: spitale aproape goale, fără medici de gardă, fără specialiști, fără linii complete de urgență, dar pline de aparatură nouă care stă nefolosită.
La Videle, duminică seara, la ora 23:00, Urgențele sunt pustii. Nici pacienți, nici doctori. Medicii sunt chemați doar după ce află că echipa de televiziune se află în spital. Chirurgi care nu pot opera, pentru că nu există gardă pe ATI sau pe Medicină Internă. Uneori, într-o noapte întreagă, singurul medic din spital este un ginecolog.
La Roșiorii de Vede, există un singur medic anestezist pentru întreg spitalul, iar pe Medicină Internă mai lucrează doar doi doctori, aproape de pensionare. Pacienții gravi sunt direcționați automat către alte spitale sau către Capitală.
La Zimnicea, un medic de 75 de ani face până la 15 gărzi pe lună. CT-ul și RMN-ul, cumpărate din bani publici, nu pot fi folosite pentru că proiectele nu sunt finalizate. O consideră „dotare”, dar fără oameni care să o folosească.
În tot județul nu există niciun neurochirurg. Pentru un pacient cu AVC, „cel mai bun neurochirurg este trenul spre București” – o glumă amară care a devenit regulă.
Între timp, o infirmieră a murit după ce ar fi fost presată să rămână peste program. Nimeni nu știe dacă ar fi putut fi salvată. Cert este doar că sistemul nu a avut cu ce.
Autoritățile vorbesc despre reforme, reorganizări și conversii de spitale în centre de ambulatoriu sau recuperare. Pentru oamenii din Teleorman, aceste cuvinte sună ca o recunoaștere oficială a abandonului.
Primarul orașului Zimnicea, Petre Pîrvu, și premierul Ilie Bolojan susțin introducerea unei obligații legale pentru absolvenții de Medicină care au studiat la buget să lucreze câțiva ani în sistemul sanitar românesc. Ambii consideră că statul investește masiv în formarea medicilor, dar nu beneficiază de această investiție, deoarece mulți tineri aleg să plece imediat în străinătate.
Lipsa medicilor din orașele mici și din spitalele județene a dus la secții închise, gărzi incomplete și pacienți trimiși sute de kilometri pentru tratament. Autoritățile spun că fără o astfel de măsură, criza de personal se va adânci, iar dreptul la servicii medicale de bază va rămâne, pentru mulți români, doar o promisiune.
