Datele Serviciului de Ambulanță Teleorman arată, din nou, că pentru mulți oameni ambulanța a ajuns să fie un fel de „doctor la ușă”, nu un serviciu pentru cazuri grave.
În perioada 27 ianuarie – 1 martie 2026 s-au înregistrat 443 de solicitări. Dintre acestea, doar 62 au fost cod roșu, adică situații cu adevărat grave, unde viața omului era în pericol.
În schimb, ambulanța a fost chemată de 59 de ori pentru dureri de burtă sau de spate și de 29 de ori pentru dureri de cap. Zeci de drumuri pentru probleme care, în mod normal, pot fi văzute la medicul de familie, cu programare, nu cu sirena pornită.
Alte 22 de apeluri au fost pentru tuse și probleme respiratorii ușoare. Au mai fost 17 intervenții la bătăi și scandaluri, 16 accidente diverse, 12 cazuri de dureri în piept și 12 persoane găsite inconștiente. Pentru suspiciune de accident vascular cerebral au fost 9 solicitări.
Cifrele spun clar: din 443 de intervenții, doar 62 au fost urgențe majore. Restul au însemnat, în mare parte, dureri de spate, dureri de cap și alte probleme care nu țin de viață și de moarte.
Fenomenul are și o explicație simplă. Mulți oameni, mai ales din mediul rural, nu știu exact când trebuie chemată ambulanța și când ar trebui mers la medicul de familie. Lipsa informațiilor, teama când apare o durere mai puternică, dar și ideea că „vine mai repede ambulanța” îi fac pe unii să sune direct la 112 pentru orice problemă.
Iar aici e problema. Când ambulanța pleacă pentru o durere de cap sau pentru spate „țepenit”, există riscul ca, în altă parte, cineva cu adevărat în pericol să aștepte. Ambulanța nu poate fi și medic de familie, și serviciu de urgență, în același timp.
