Alexandria are multe personaje cunoscute, însă puțini oameni se pot lăuda că au rămas fideli aceleiași meserii timp de 40 de ani. Gil, considerat unul dintre cei mai vechi chelneri din județul Teleorman, și-a petrecut întreaga viață profesională printre oameni, servind la masă zeci de mii de clienți, din toate categoriile sociale: de la consumatori obișnuiți și petrecăreți notorii până la președinți ai României.
Aduce un pic cu Loyd, barmanul din The Shining, atunci cand sta in spatele tejghelei.
Reporter: Sunteți cel mai vechi chelner din județul Teleorman?
Gil: Da. Am terminat Școala Profesională Comercială din Craiova în 1985, m-am angajat în 1986 și de atunci am avut continuitate. Am lucrat numai în meseria asta.
Practic, de exact 40 de ani, Gil este chelner în Alexandria. Au existat doar mici pauze la începutul carierei, când a lucrat sezonier pe litoral, însă întotdeauna s-a întors in judetul care avea să îi definească viața.
A prins atât ultimii ani ai comunismului, cât și întreaga perioadă de după Revoluție, servind. Din poziția sa, aflat mereu în contact direct cu oamenii, a văzut poate mai bine decât mulți alții transformările prin care a trecut societatea românească.
A lucrat în cele mai cunoscute restaurante ale Alexandriei
În patru decenii de activitate, Gil a trecut prin aproape toate restaurantele de prestigiu ale municipiului.
Gil: Am început la Teresa Vedea, în 1986. Era unitate sezonieră. Am servit și la Berăria Roșu și Negru, singurul restaurant din județ unde nu se fuma. Am fost apoi la Burnas, am fost și la Intim, 15 ani la Minerva, patru ani la Velvet, iar în prezent sunt la Bistro Altfel.
În amintirea sa, Burnas și Intim ocupă un loc aparte.
Gil: Burnasul și Intimul erau restaurante de prestigiu, unități de categoria I.
De la oameni ai străzii până la șefi de stat
În 40 de ani de activitate, Gil spune că a interacționat cu toate tipurile de oameni.
Gil: Am interacționat cu fel de fel de oameni, de la bețivi de cea mai joasă speță până la șefi de stat. Am servit zeci de mii de oameni, din toate categoriile sociale. I-am servit și pe Traian Băsescu, și pe Ion Iliescu.
Programul de lucru nu a fost niciodată unul ușor.
Gil: Am lucrat și în regim non-stop, și de zi, și de noapte.
Cu toate acestea, omul, foarte vorbaret de felul sau, zambeste mereu clientilor, indiferent din ce categorie fac parte.
„Societatea a regresat”
După mii de conversații și zeci de mii de clienți întâlniți de-a lungul carierei, Gil are și o concluzie despre evoluția societății românești.
Reporter: Cum considerați că a evoluat societatea prin prisma interacțiunii dumneavoastră cu oamenii în acești 40 de ani?
Gil: Din păcate, o spun cu tristețe: societatea mi se pare că a regresat, nu că a evoluat. Dacă comuniștii promovau, vezi Doamne, prostia, aceștia promovează și hoția, și prostia. Eu nu am fost niciodată membru de partid și nu am susținut nicio formațiune politică, nici înainte de 1989, nici după. Dar, din păcate, văd că lucrurile au regresat. Așa percep eu.
Reporter: La nivelul Teleormanului, ca și calitate umană?
Gil: Meseriașii au plecat afară, pentru că li se oferă un trai mai bun și o viață mai decentă. Cu părere de rău vă spun că după Revoluție cine a avut tupeu a făcut treabă. Cine a fost băiat cuminte și și-a văzut de munca lui a stagnat, a regresat sau a mers în jos.
Reporter: Ce le-ați transmite tinerilor de astăzi?
Gil: Să aibă grijă de sănătatea lor și să nu creadă că țigara îi face mai interesanți sau mai șmecheri. Văd mulți tineri care fumează ca să epateze sau să fie acceptați în anumite cercuri. Eu spun altceva: adevărata șmecherie este să nu fumezi. Să ai voință, să nu depinzi de nimic și să poți spune „nu” atunci când alții fac ceva doar ca să impresioneze. Respectul nu vine din vicii, ci din caracter, educație și din ceea ce reușești să faci în viață. Cine este cu adevărat șmecher nu are nevoie de o țigară sau alte substante ca să demonstreze asta.
„Revelioanele de altădată aveau un farmec aparte”
După patru decenii de muncă, amintirile frumoase sunt numeroase.
Reporter: Care este cel mai plăcut moment din acești 40 de ani?
Gil: Au fost multe momente plăcute. Cel mai frumos este când încep copiii școala și vin cei mici să îi servești. Revelioanele de altădată aveau un farmec aparte. Restaurantele erau altfel, miroseau altfel, a restaurant. Erau plăcute ochiului, totul era făcut cu stil. Acum, imediat ce deschide cineva un restaurant, vrea să se pricopsească. Nu se mai pune accent pe calitate.
Veteranul ospitalității consideră că după anii ’90 accentul s-a mutat de la calitate la câștigul rapid.
Gil: După 1990, mulți patroni au mers pe repede înainte. Ideea era să deschidem repede ceva și să ne îmbogățim. Interesul a purtat fesul.
Dezamăgirile unei vieți de muncă
Nu toate amintirile sunt însă plăcute.
Reporter: Care a fost cel mai neplăcut moment din acești 40 de ani?
Gil: Când am lucrat undeva și nu mi s-a operat perioada în cartea de muncă. Din păcate, au fost multe lucruri de genul acesta. Unii oameni făceau naveta și nu mai aveau bani nici măcar pentru autobuz.
Anumiți patroni de localuri din Alexandria au procedat așa tocmai ca să nu mai plătească personalul.
Patru decenii în slujba oamenilor
Într-o societate în care locurile de muncă se schimbă de la un an la altul, iar profesiile se transformă odată cu vremurile, povestea lui Gil este una despre continuitate, răbdare și respect pentru meserie.
Timp de 40 de ani a fost martor la mii de povești de viață, la schimbări politice, economice și sociale, văzute nu din birouri sau din statistici, ci direct dintre oameni, la mesele restaurantelor.
Poate că puțini își vor aminti exact ce au comandat într-o seară de Revelion sau la o aniversare petrecută acum zeci de ani. Dar mulți își vor aminti omul care i-a întâmpinat cu respect, le-a servit masa și a rămas acolo, generație după generație. Are si o memorie de elefant, tinand minte aproape toate numele care ii trec pragul mai mult de o data, si incearca sa se faca placut tuturor, chiar daca uneori poate e putin mao vorbaret.
Iar într-un Teleorman aflat într-o continuă schimbare, Gil rămâne una dintre acele figuri discrete care au traversat timpul fără să-și schimbe meseria, păstrând aceeași eleganță a unui chelner de modă veche și aceeași credință că, indiferent de vremuri, omul trebuie servit cu respect.
